Creșterea capacității cablurilor de fibră optică ar putea fi posibilă într-o zi prin exploatarea unei părți a semnalului care se consideră, de obicei, ca fiind substandard. Acest element imperfect de pe traseu, numit „zgomot”, este, de obicei, ceva ce se încearcă să se evite deoarece poate bloca citirea corectă a datelor.
Cu toate acestea, oamenii de știință sugerează acum că ar putea, de fapt, să se folosească de această parte nedorită și, până acum, inutilizabilă, a semnalului pentru a stoca datele și pentru a permite să fie decodificate. Zgomotul ce blochează citirea datelor ar putea fi un potențial valorificat și utilizat pentru a crește capacitatea de stocare a datelor în cazul undelor luminoase.
„Informația este codificată în zgomotul corelat dintre undele luminoase separate spațial”, scrie Oliver Morsch într-un articol de pe site-ul ETH Zurich, o universitate tehnică și științifică. „Noua tehnologie de codare, dezvoltată de către cercetătorii ETH, face posibilă o mai bună utilizare a capacității de transmisie a fibrelor optice”.
Zgomotul apare în momentul în care sunt transmise semnalele. Este un fel de fluctuație nedorită adiacentă a semnalului. Nu este în fapt parte a semnalului, însă este prezentă în grade diferite. În acest caz, dezvoltatorii susțin că zgomotul ar trebui valorificat și considerat doar un alt multiplex. Multiplexarea este modul în care mai multe semnale față de numărul canalelor de transmisie disponibile sunt trimise în mod inteligent. Cu alte cuvinte, ei spun că ar trebui să privim zgomotul pur și simplu ca pe un canal – la fel ca și frecvențele într-o emisiune radio. Tot ce trebuie făcut este să ne dăm seama cum să codificam și să decodificăm datele din acel zgomot. Cheia pentru aceasta este înțelegerea interferențelor.
Shawn Divitt, expert american, a făcut un experiment. El a folosit un concept tradițional dublu-split. Acesta este modul în care undele de divizare creează schimbări de fază, dezvăluind un model de interferență (Wikipdia). Divitt a experimentat identificarea măsurii în care pot fi făcute predicții despre acele schimbări de fază, pe baza corelațiilor dintre undele luminoase din cele două diviziuni.
„Corelațiile indică cât de bine se poate prezice, de exemplu, faza oscilantă a unui val de lumină în cazul în care se cunoaște faza celuilalt val”, a scris Morsch. „Chiar dacă ambele faze sunt ” zgomotoase „, ceea ce înseamnă că valorile lor fluctuează, ele pot face acest lucru într-un mod mai mult sau mai puțin sincronizat”.
Comentarii